"You've got mail"

Am citit acum ceva vreme un articol simpatic despre agățatul pe Facebook. Și cum subiectul mi se pare de interes, plus că am observat din statisticile blogului meu că cel mai mult interesează temele legate de femei, bărbați și relațiile lor, abordez și eu cumva subiectul relațiilor care încep online, plecând de la cel la care fac referire doar ca pretext. Și folosind ca titlu numele unui film pe care îl iubesc.

Sumarul articolului citit de mine: o postare sensibilă gen melodie galeșă, dans pasional, flori, fete și băieți etc. înseamnă că atacul a fost declanșat și se așteaptă reacțiile. Căci, ca să fim corecți până la capăt, agățatul presupune și complicitatea victimei. Așa cum era prezentată acolo succesiunea evenimentelor, pentru ca "agățatul" să se producă, trebuie să existe și un răspuns din partea acesteia. Deci să nu demonizăm doar bărbații. Ei aruncă doar momeala. Se poate produce și invers fenomenul, să fie dânsa ceva mai curajoasă. Doar că în articolul cu pricina nu scria nimic de asta. Ce e și mai simpatic este că, tot conform acestuia, un astfel de “sportiv” pescuiește cu mai multe undițe simultan, iar primul pește prins nu e neapărat nici singurul vizat, nici singurul păstrat în găleată. (Așa am văzut eu că pun pescarii peștii, dar putem găsi și o altă metaforă, dacă asta sună prost).

Sigur că mai sunt și alte tehnici, nu asta mă interesează acum. Treaba voastră cum vă feriți, dacă vă feriți sau dacă vă place sau nu. Ce vreau eu să spun este că mi se pare imposibil să legi o relație în felul asta. Acum iarăși depinde ce înțelege fiecare prin relație.

 

Dacă vrei să porți niște conversații nevinovate cu cineva și se întâmplă ca partenerul de dialog să fie și inteligent, inspirat, amuzant..., cred că nu e așa o mare tragedie. Dacă vrei să îți înșeli bărbatul din treaba ta ce motive și nu prea te interesează cu cine, e o soluție. Dacă ești de felul tău mai neliniștită și trebuie să te liniștească cineva periodic, go for it! Dacă ești liberă și îți cauți iubirea sau nu ești liberă, dar totuși o cauți, mi se pare că s-ar putea să fie ceva necazuri. Nu știu dacă pentru toată lumea. Pentru unii însă, da.

Eu nu cred în relațiile astea moderne, cu debut virtual. Cu toate că cercetătorii britanici (desigur!) spun că un procent covârșitor debutează așa. M-am măritat înainte de apariția Facebook-ului și nici Internetul nu era cine știe ce pe vremea aia, așa ca m-am îndrăgostit clasic. La mine ordinea era văzut, plăcut, vorbit, întâlnit, îndrăgostit definitiv. Cu posibilitatea de e te opri și pe traseu, în orice punct, dacă ceva nu mergea bine. 

Partea asta cu văzutul și plăcutul era prima, și nu întâmplător. Pentru că "îndrăgostirea" tine și de simțuri, nu doar de minte. Se nasc niște emoții, declanșate de privirea omului, atingerea lui, mirosul (cu legătură directă cu igiena, dar nu numai), felul în care zâmbește și motivele pentru care o face, felul în care râde, în care pășește sau își poarta hainele, ce haine poartă, modul în care îi tratează pe alții, felul de a fi, că nu știu dacă să-i spun caracter. Luate în orice ordine, nu contează, că sunt la fel de importante și fiecare are un rol. Nu-mi spuneți că există cineva pentru care lucrurile astea “nu se pun”, că nu cred. Nu sunt aceleași pentru toți, însă contează. Și nu e vorba de un șablon, pentru că în fiecare om combinația e diferită. Și tot cauți și încerci diverse combinații până o găsești pe cea care îți dă fiorul ăla, fluturii… Altfel ne-am îndrăgosti pe baza unor chestionare care să testeze compatibilitatea. Ca la agenția matrimonială.

Revenind la relațiile cu debut virtual, poate că e posibil să schimbi ordinea și să faci mai întâi "evaluarea" intelectuală și, poate, pe cea a caracterului. E destul de ușor de ghicit și ăsta, oricât de fante de Obor s-ar da cineva și oricât ar încerca să te vrăjească. Dacă are bun simț online, va avea și în viața reală. Multe spune profilul de Facebook despre o persoană dacă ai răbdare să îl studiezi. Dacă vibrezi doar intelectual, e frumos, e necesar, dar nu suficient. Dacă vibrezi și emoțional, e foarte mișto, ești pe drumul cel bun. Dar cred că trebuie să vibrezi și fizic. Mi se pare chiar extrem de important. Cum îți dai seama de asta de după monitor? Mintea tine loc de fluturi?

Sigur că e posibilă și ordinea asta stranie impusă de o relație care începe online. Însă, dacă descoperi că omul real e cu totul altul decât cel care credeai tu că este sau că în realitate te lasă mai rece ca o gargară, e posibil ca până la momentul acela să fi investit deja o groază de speranțe și de suflet. Mai știți tipul ăla de probleme cu sacul în care sunt 10 șosete albe, 8 negre și 12 gri, la care întrebarea era "care este numărul minim de șosete pe care trebuie să le scoatem pe nevăzute, pentru a fi siguri că cel puțin două sunt de aceeași culoare"? Cam așa e și cu relațiile astea virtuale, dacă mă întrebați pe mine. Nu e mai simplu dacă șosetele sunt la vedere? "You've Got Mail" e film. Noi trăim în "real life".