Călător

Când te-am cunoscut
Aveai cele mai urâte haine.
Rupte, decolorate și vechi.
Pantofi erau murdari
De praf de drumuri prea bătute,
Gândurile se încărcaseră și ele
Cu noroiul unei toamne prea lungi,
Reci și ploioase.
Miroseai a tutun rece,
Iar ochii priveau mereu departe,
Undeva unde doar tu vedeai.
Nu știu dacă înainte sau înapoi.
Trăgeai după tine un bagaj inform,
Încărcat cu greul unei vieți întregi.
Numai nimicuri
Pe care nu te înduraseși să le lași.
L-ai așezat la picioare preț de câteva clipe.
Nu mai știu dacă au fost minute, ore sau zile.
Am tot vorbit despre fleacuri,
Ca doi vecini de compartiment
Într-un tren care are întârziere
Și te-am primit în sufletul meu,
Așa, cu picioarele murdare
Și cu toate bagajele.
La stația următoare coborâm împreună
Și aruncăm toate vechiturile.