Reflexii

Când îmi privesc în tine chipul,
Mi-aduc aminte că trăiesc.
Îmi vine să mă joc cu viața,
Să simt că iar copilăresc.

Când îmi aud prin tine vocea,
Îmi amintesc că știu să cânt.
Glasul mi-l pun pe note-nalte
Și-l las să umble dus de vânt.

Când îmi ating cu tine pielea,
Fragedă-mi pare ca un crin.
În mângâiere se dezmiardă,
Iar tremurul nu i-l rețin.

Când cu parfumul meu te satur,
Îl simt și eu amețitor.
Petale despletesc nebună,
Farmec să-ți fac, să mori de dor.

Când oglindești a mea iubire,
Aș vrea să țină nesfârșit,
Să fim nemuritori ca zeii,
Împrăștiați în infinit.

Când unul altuia ne suntem
Oglindă și ecou și glas,
Nimic nu poate să ne facă
Să spunem tragic "bun rămas".