Condamnare

Mi-ai dat un ciob din lumea ta,
Și pauza de țigară-a vieții,
Bucăți de suflet colorat,
Caii cei verzi umplând pereții.

Cuvintele rostite-n șoaptă,
Și furișatul vinovat,
Sărutul doar furat pe fugă,
Marcat cu roșu a păcat.

Toate-n hârtie de cadouri,
Și cu parfum aiuritor,
Himera unei vrăji greșite,
Rostite strâmb de-un vrăjitor.

Și le-am visat noapte de noapte,
Până când perna s-a-mbibat
De-atâtea lacrimi plânse-n taină,
De-atâta dor neconsolat.

Lacăt am pus atunci iubirii,
Și am lăsat-o fără glas,
I-am stins lumina în celulă,
Nici nu m-am mai uitat la ceas.

Nu știu ce face, dacă-i vie,
Dacă m-așteaptă să o scot
Să vadă iar lumina zilei.
Să dau ochii cu ea nu pot.