Sunt
zile în care tăcerile dor
Și mor nerostite cuvinte
Distanța și timpul sufocă trăiri
Ascunse în suflet și-n minte.
Și orb rătăcește nespusul, și surd
Zdrobesc crud ecouri pereții
Se stinge cu zile și dorul cel mut
Nu-l cântă nici măcar poeții.
Zadarnic se zbate viu graiul în piept
Căci gura rămâne închisă
Și bat aripi frânte de vorbe-n văzduh
Iubirea ce-o poartă-i proscrisă.
Și mor nerostite cuvinte
Distanța și timpul sufocă trăiri
Ascunse în suflet și-n minte.
Și orb rătăcește nespusul, și surd
Zdrobesc crud ecouri pereții
Se stinge cu zile și dorul cel mut
Nu-l cântă nici măcar poeții.
Zadarnic se zbate viu graiul în piept
Căci gura rămâne închisă
Și bat aripi frânte de vorbe-n văzduh
Iubirea ce-o poartă-i proscrisă.
Superbe versuri !
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc frumos! :)
ȘtergereImbratisari ale iubirii si durerii...Nu inteleg cum ati scris fara sa fi trait...
RăspundețiȘtergereNu am citit ceva mai tainic...
Toata pretuirea...
Va port in gand...
Există puțini oameni care să nu fi trăit măcar o dată în viață ceva similar :) Vă mulțumesc pentru gând și pentru mesaj și vă cer scuze pentru întârzierea cu care răspund :)
Ștergere