Baba-oarba

Simt zbătându-se în mine cuvintele
Și-mi aud gândurile încercând să scape
Inima galopează șchiop spre nicăieri
Împiedicându-se de toate zidurile
Strigă în mine smintite dorințele
Toate clipele mă strâng de doruri
Întunericul se face prea alb uneori
Și obosesc de nesfârșitul zilelor prea goale
Mă doare frumusețea unor vise drepte
Și le caut haotic prin realități strâmbe
Parcă aș juca Baba-oarba cu viața.

Din când în când te recunosc,
Iar tu îmi descoperi ochii
Și-mi arăți ce frumoasă e lumea.