Cântec de lebădă

Un pas de deux am vrut, cu tine.
Aveam și poante și tutu,
La bară exersam adesea,
Eram maestră la fondue.

Făceam visând plié sau pique,
Și entrechat ori piruettes,
Battement, tendu și ronds de jambe,
Trăiam și respiram balet.

În port de bras băteam din aripi,
În batterie apoi zburam,
Și-n cabriole, transfigurată,
În attitude apoi pozam.

Aș fi dansat până la sânge,
Odette a ta sperând să fiu.
Cu grația penelor albe
Aș fi plutit până-n pustiu.

Dar lebăda e auzită
Doar când e-n prag de trist sfârșit,
Când dansul ei nu mai contează,
Doar cântul nemaiauzit.

Și sprijinind pe aripi capul
Din piept cu viața-i iese viers.
Dansul e la final, iar glasul
Lasă cortina-n Univers...