Vis profan

Te chem la rugăciune
Cu clopote ce-mi sună dezacordat în piept
Slujba de noapte
Ți-o vestesc cu sunet de toacă
Bătându-mi cu degetele în tâmple
Măsura gândurilor
Și a chemărilor care nu te ajung
Când ești plecat din mine
Îți dau sângele și trupul meu
Îți promit viață fără de moarte
Și tinerețe fără bătrânețe
Doar să-mi vinzi sufletul
Te închini la mine ca la o icoană
Dar adormi cu vis de profan
Cu fața îngropată în scobitura gâtului.

Joc noptatic

Noaptea mă ascund printre stele
Arunc tristeți în găurile negre
Acopăr ochiul Lunii
Și o las să mă ghicească
Doar după parfum
Mă agăț de coada cometelor
Și mă rostogolesc mii de ani lumină
Printre roiuri stelare și nebuloase
Mă împrăștii în zeci de meteoriți
Și cad în ploaie peste tine
Îți arde carnea acolo unde te ating
Mugurii din cratere plesnesc
Dimineața îi sărut cu Soarele
Și mirosim amândoi a flori.

Poezie

Se scrie o poezie:
Se înmoaie o pană în licurici
Și se presară în toate umbrele
Se toarnă în forme cioburile
Și se face din ele telescop
Apoi se spionează stele
În cămăși de noapte străvezii  
Se scufundă nefericirea în mare
Ca să înghită sare de lacrimi
Și s-o amestece cu sare de valuri
Fremătând a cântec de sirenă
Se lasă soarele să mâzgălească
Hieroglife din raze sparte în curcubeie
Pe piele cu gust de cireșe și caramel...
A trecut vara? Și ce dacă?
Se amestecă toate într-un vârtej de toamnă
Și se extrage o poezie.

Neputință

În straturi de suflet îmi învelisem pielea
Sub straturi de piele îmi țineam ascuns sufletul;
Când și când, câte o claviculă scobită dulce-rotund,
Ascuțit și temerar, unghiul sternului,
Ori curbura vag tensionată a gâtului
Îmboldeau necuviincios aerul,
Strigând șoptit după mângâiere;
Plica cotului, dosul urechii ori vreo altă cută tainică
Păstrau, calde și sfioase, nechibzuit parfum,
Din ochi îmi țâșnea suflet...
Lacrimi de tristețe nemărturisită curgeau pe dinăuntru
Scântei de patimă aprindeau flăcări irizate,
Buzele ardeau a sărut, vâjâiau a nebunie gândurile,
Zănatice simțuri amețeau în carusele de emoții,
Îmbătându-mă cu mirajul fericirii predestinate.
În abulic delir mi-am despuiat sufletul
Și am sfâșiat pielea până la hipoderm,
Dezmembrându-mă...

Melci cu buline

Am visat într-o noapte
Niște melci cu buline
Ce-nchideau în cochilii
Dor de zbor, nerostit.

Și cu grabă febrilă
I-am ascuns de lumină
Să-i arunc printre stele:
Dor de zbor împlinit.

"Înapoi o să vină",
M-am gândit eu, naivă.
"Ce să facă în stele?
Sunt doar melci, negreșit."

Doar că praful de astre
Așezat pe buline
A gonit din cochilii
Dorul dezvăluit.

Au rămas melcii goi
Și cu teamă de stele,
S-au ascuns printre ierburi
Și din vis m-am trezit.

Ploaie de toamnă

Plouă peste mine

Cu lacrimi

Care mi te spală

Mi te șterg 

Mi te uită

Cu năluci de viitor mort

Cu litanii de prezent gol

Cu stele căzătoare zdrobite prin prăpăstii

Mă golesc de tine sau mă înec

Nici eu nu mai știu

Plouă...

Mă crestez și-mi curgi din toate rănile

Mă usuc și rămân fără flori...

Iubire pământeană

Iubitul meu din stele,
Iubitul meu din cer,
Nu vreau să-mi fii Luceafăr -
La zi stelele pier.
Sunt reci, iar nemurirea
N-o-mpart cu visători
Ce ard după iubire
Prin ceruri zburători.
Eu vreau să-mi fii aproape
Și cald, să ne topim,
Să curgem unu-ntr-altul,
Contur să nu mai știm.
Să mă închizi în brațe -
De aur colivie,
Să mă ascunzi de Soare
Și nimeni să nu știe.
Să uit de timp, de lume,
De cea care am fost,
Să mă mai nasc o dată,
Să-mi fii pe lume rost.
Să-ți cresc din trup ca floarea
Și să mă pârguiesc
În fruct, să storci dintr-însul
Dulce nectar zeiesc -
Să bei, să uiți de toate,
Să-mi fii pe veci robit.
Asta vreau de la tine,
Cosmicul meu iubit. 

Via Dolorosa

Urlă în noi neputința

Timpul ne cere tribut

Nu te ajung când te caut

Bâjbâi pe drum neștiut.

Nu văd, e beznă adâncă

N-am nici Luceafăr, nici far

Strig, însă glasul se surpă -

Tace un zgomot bizar.

Drumul e lung, printre pietre

Răni la picioare-am făcut

Pielea plesnită dezbracă

Trup tânăr, dar disolut.

M-agăț de stele cu părul

Murmur un farmec păgân

Mi se arată un demon -

Scuip îngrozită în sân.

Urc mai departe Golgota...

Sper să te aflu pe drum

Să coborâm împreună

Fără-a ne arde în scrum.

Tu vezi cât e ceasul, femeie?

Tu vezi cât e ceasul, femeie,
Și n-am cui întinde o vorbă?
Cum strânge și-năbușă noaptea
Trup cald în hieratică trombă?
Auzi ce-asurzește tăcerea
Strivind chemări nerostite,
Arzând pe retină năluca
Flămândelor doruri șoptite?
De ce sunt aici fără tine
Și unde ne e-n lume locul?
Când s-a-mpărțit fericirea
Și unde să-mi caut norocul?
Ca umbra te scurgi printre gânduri,
Ca pielea mă ții-ntr-o bucată,
Ca visul mă bântui în noapte...
Vom fi oare-alături vreodată?

Dor

"Mi-e dor", îmi spui, "mi-e dor de tine!

Ce-mi ești și cum, de ce mi-e dor

Să-ți scriu pe piele poezie,

Să-ți sorb parfumul până mor?"

"Mi-e dor", îți spun, "mi-e dor și mie!

Nu știu ce-ți sunt și nici de ce.

Alb arde trupul după versuri

Și dulci miresme-mprăștie."

Şi dorul meu cu-al tău se-ngână,

Pielea pe piele cântă-n gând,

Se-mbată de parfum visarea,

Sens imposibilului dând.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am obosit de când aștept să zbor...
Îmi sparg de tâmple așteptarea mută,
Mă lupt din vise tulburi să cobor.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
M-am săturat s-alerg, să cad, să mor...
Te rup din mine și te-arunc în stele,
Să le mai spulberi liniștea și lor!

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am început să-mbătrânesc în gând...

Tăceri se zbat să-mi sfâșie timpanul,
Iluzii mor zdrobite rând pe rând.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am reușit să uit să mai aștept...
Mi-au amorțit cuvintele pe buze
Și le-am ascuns la loc pe toate-n piept.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Am și uitat de ce te-am întrebat...
Prin vise oarbe mi te rătăciseși numai,
N-ai fi avut deci cum să fi plecat.

Reverie

M-am trezit mirosind a Lună

Și cu stele încâlcite-n păr

În urmele pașilor creșteau flori

Aveam ochii umezi de rouă

Iar respirația fierbinte

Aburea ferestrele spre trecut.

Am deschis ușa spre tine

Să intre aer proaspăt

Și m-ai strâns atât de tare

Încât am rămas fără aer.

Și atunci mi-ai așezat la loc

Toate oasele

Toate gândurile

Toate visele.