Neputință

În straturi de suflet îmi învelisem pielea
Sub straturi de piele îmi țineam ascuns sufletul;
Când și când, câte o claviculă scobită dulce-rotund,
Ascuțit și temerar, unghiul sternului,
Ori curbura vag tensionată a gâtului
Îmboldeau necuviincios aerul,
Strigând șoptit după mângâiere;
Plica cotului, dosul urechii ori vreo altă cută tainică
Păstrau, calde și sfioase, nechibzuit parfum,
Din ochi îmi țâșnea suflet...
Lacrimi de tristețe nemărturisită curgeau pe dinăuntru
Scântei de patimă aprindeau flăcări irizate,
Buzele ardeau a sărut, vâjâiau a nebunie gândurile,
Zănatice simțuri amețeau în carusele de emoții,
Îmbătându-mă cu mirajul fericirii predestinate.
În abulic delir mi-am despuiat sufletul
Și am sfâșiat pielea până la hipoderm,
Dezmembrându-mă...