Dor

"Mi-e dor", îmi spui, "mi-e dor de tine!

Ce-mi ești și cum, de ce mi-e dor

Să-ți scriu pe piele poezie,

Să-ți sorb parfumul până mor?"

"Mi-e dor", îți spun, "mi-e dor și mie!

Nu știu ce-ți sunt și nici de ce.

Alb arde trupul după versuri

Și dulci miresme-mprăștie."

Şi dorul meu cu-al tău se-ngână,

Pielea pe piele cântă-n gând,

Se-mbată de parfum visarea,

Sens imposibilului dând.