joi, 17 decembrie 2015

Vis profan


Te chem la rugăciune
Cu clopote ce-mi sună dezacordat în piept
Slujba de noapte
Ți-o vestesc cu sunet de toacă
Bătându-mi cu degetele în tâmple
Măsura gândurilor
Și a chemărilor care nu te ajung
Când ești plecat din mine
Îți dau sângele și trupul meu
Îți promit viață fără de moarte
Și tinerețe fără bătrânețe
Doar să-mi vinzi sufletul
Te închini la mine ca la o icoană
Dar adormi cu vis de profan
Cu fața îngropată în scobitura gâtului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu