Morminte de suflet

Șuieră prin mine respirația ta ca un vânt rece
Inima-mi bate inutil, ca un ceas rămas în urmă
Ce tulbură agasant liniștea cu zgomotul lui
Fără a mai servi nimănui la nimic
Nu te ajung, s-a căscat între noi un hău de tăcere
Se prăbușesc în el, rând pe rând, toate cuvintele
Le aud țipetele în ecouri sparte
Și trupurile zdrobindu-se de străfunduri sterpe
Numai tu ești surd.
Nu mai auzi, nu mai știi să vindeci nicio durere.
Abur cald și umed se ridică din morminte de suflet.