Poveste de iubire

M-am îndrăgostit mai întâi de ochii tăi.
Frumoși și triști,
Bântuiau depărtările, parcă așteptându-mă.
Apoi m-am îndrăgostit de vocea ta
Și de rotunjimile moi ale cuvintelor
Când le rosteai.
Parcă învelite în vată de zahăr,
Sunau a cântec.
Poveștile șoptite tainic
Au învins împotrivirea
Cu care mă înarmasem îndărătnic,
Precum o prințesă răsfățată.
Mi-au deschis lumi
Pe care aș fi vrut să le aflu cu tine,
Căci le vedeam în aceleași culori,
Auzeam aceleași cântece,
Căutam aceleași orizonturi,
Purtam același număr la suflet. 
Mâna mea s-a potrivit în căușul palmei tale,
Parcă ar fi crescut acolo.
Îmbrățișarea ta mi-a tăiat răsuflarea.
M-am ascuns între brațele tale,
Iar sărutul m-a încătușat fără scăpare.
Toate le-am luat ca dovezi
Că eram făcuți să ne aparținem.
Astăzi te privesc și îmi amintesc totul,
Pentru că la fel sunt toate.
Doar ușor încărunțite,
Doar ușor obosite,
Însă ale noastre. 
Nu ne mai jucăm iubindu-ne,
Sfințim iubirea.