Crăciun Acasă

Ne-ntoarcem toți Acasă de Crăciun,

Spre a-mpărți cu-ai noștri dragi puținul,

Ori chiar belșugul, căci printre străini

Adesea simți doar prea amar pelinul.

Acasă râsul e mereu adevărat,
Și plânsul are numai lacrimi sfinte,
Gusturile-s toate vechi, de neschimbat,
Păstrate cu atâta drag în minte.

Acasă mângâierea-i mereu caldă,
Chiar și când mâna-i obosită
Și orice gând rostit are ecouri,
Durerea-i vindecată, nu oprită.

Acasă totul ne miroase-a pâine,
A cozonac, a vin cu scorțișoară,
A obicei, a trudă, a iubire, 
Iar munca pare veșnic mai ușoară.

Acasă nu-i pământul, ci e rădăcina,
Sunt Soarele, dar și Steaua Polară,
Acasă-s sângele și carnea,
Plămada care poate să și doară,

Dacă nu e din când în când hrănită,
Dacă nu-mparte cu-ai ei bucuria,
Dacă nu-și spune tainic jalea.
Acasă orice ființă-i fericită.

Și de la un Crăciun la altul timpul trece
Și rană după rană se închide,
Dorul și așteptarea dau tărie.
Cu-Acasă orice suflet coincide.