luni, 8 decembrie 2014

A fi sau a nu fi. Blogger.


De când cu scrisul și cu blogul, am încercat timid să explorez lumea asta și regulile ei. Am început să urmăresc diverși bloggeri care se bucură de oarece recunoaștere sau succes, am luat indirect contact cu universul criticilor, al autorilor publicați în prezent, al editurilor etc. Am mai citit prin ricoșeu diverse schimburi de amabilități, de articole ale unora împotriva altora, de comentarii jenante, de glumițe penibile, de răutăți monstruoase prin nimicnicia lor. Nimic din ce nu e omenesc.

Pot să concluzionez amar, după nici două luni de cercetări, că și lumea asta e la fel de măruntă, în ansamblu. Nici nu mai sunt sigură că îmi doresc vreo recunoaștere din partea cuiva. E un mehlem în care nu prea am apetență să intru. Deși, să fim clar înțeleși, nici măcar eu nu cred că sunt vreo talentată. Sunt doar pasionată. Și am bun simț. Da, sunt și modestă. :)

În privința bloggerilor, și aici pervertitorul spirit de competiție strică treaba. Se pare că trebuie să publici zilnic pentru a-ți păstra blogul viu. Altfel îți migrează cititorii spre bloguri mai calde. Doar că nici Dumnezeu nu are zilnic inspirație. Ca atare, o bună parte din postări sunt niște scremete jenante. Trebuie să fii prezent, se pare, nu neapărat și interesant sau inspirat mereu. Din ce m-am prins eu, ca să ai căutare e musai să fii frapant, să ai haz, să fii virulent. În traducere, ar însemna să scrii cât mai porcos și agresiv. Sau să joci un teatru de „Cântarea României”. Ori toate trei la un loc, dacă ești bazat. Deci nu mă calific. Eu înțeleg scrisul mai mult în spiritul lui Hemingway, care spunea că scopul lui este să pună pe hârtie ceea ce vede și simte, în cel mai bun și simplu mod.

Când începi să ai cititori/followers/sclavi pe plantație și să îi tratezi, dacă vrea mușchii tăi (sic!), ca pe niște râme, poți să începi să câștigi un ban cinstit - mai o reclamă, mai o măslină, mai o atenție...

Talentul și umorul nu sunt niciodată constipate. Îți ies sau nu îți ies. Nu merge cu supozitoare. Așa că rămân la nivelul de pasiune, că nu sunt înzestrată pentru „competiție”.

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Eu continui, că îmi face bine la nervii capului. Doar că n-o să primesc măsline și atenții. Mulțumesc tare mult! :)

      Ștergere
  2. Pastila de blog este o amprentă pusă în timpul prezent, care se pierde în amalgamul trecutului, devenind o amintire în viitor.
    Este un Buna ziua! spus unor oameni care vor să vadă sensul unei idei.
    Este un mod de a arăta cum se vede lumea din perspectiva unui muritor, fără a fi un clișeu identic cu alte universuri.
    Dumnezeu are sigur inspirație zilnic, însă cert este că nu are domiciliu stabil. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o descărcare personală adresată nimănui și tuturor. Orice semn că gândurile își ajung destinatarii e o confirmare prețioasă și o bucurie :)

      Ștergere