Înțelepciune

Am crezut în tine fără cuget,

Șanse ți-am tot dat, dar în zadar,

Tot sperând să ne găsim alături,

Să primim același cer în dar.

Am dormit cu tine-n gând adesea,

M-am trezit purtându-te în gând,

Te-am visat și zi și noapte-ntr-una,

Stând cuminte-n suflet să prind rând.

Sânge-am pus în mii de rânduri triste,

Și cu lacrimi l-am spălat apoi,

Rescriind la nesfârșit povestea:

Eu cu tine, tu cu mine, noi...

Sufletul meu gol l-am dat ofrandă,

Mi-am ucis mândria, m-am mințit,

Surdă m-am făcut, mută și oarbă,

Iertând fără noimă ce-ai greșit.

Am privit în stele și-n ghiocuri,

Semne-am căutat să potrivesc,

Locul meu în viața ta și invers

Sperând pân' la urmă să-l găsesc.

Acum știu că fără rost sunt toate,

Că nu-i scris pe nicăieri nimic,

Iar de tine vindecată-s astăzi,

Amintirile mai bântuie un pic.

Nu sunt supărată, nici învinsă,

Nici reproșuri n-am să-ți fac defel,

Căci iubirea nu m-a tras de haină,

Eu am îmboldit-o, nu altfel.

Așa că, înțelegând zadarul,

Înțeleaptă astăzi pot să fiu.

Să nu caut dragoste cu sila,

Sufletul să nu-l las în pustiu.