Despărțire

Tu nu te mai întorci, știu bine...
Am înțeles, într-un târziu,
Privind cu ochii încă tulburi
Locul din viața mea, pustiu.

Am așteptat, am pus deoparte
Cuvinte calde, -mbrățișări,
Dar s-au răcit de-atâta noapte,
De-atâta rătăcit prin stări.

Le-am pus pe toate-ntr-o scrisoare
Închisă-n sticlă, într-un val,
Și valul s-a-necat în mare,
Sub soarele diform, oval.

Țipau a jale albatroșii
Și ziua se frângea de stânci,
Dar înghițit era, cu totul,
Valul de apele adânci.

Lăsase-n urmă numai spumă
Albă și rece ca un mort,
În timp ce vase nesfârșite
Trăgeau nepăsătoare-n port.