Naufragii

 S-a făcut atât de grea valiza mea cu visuri,
Încât visele-mi sunt pline de naufragii.
Corăbiile mele se îneacă mereu în preajma țărmului,
Iar eu nu ştiu să înot.
Mă trezesc îngrozită şi hotărâtă
Să mai arunc din ele,
Să uşurez povara,
Pentru ca în visul următor
Să nu mă mai scufund.
Dar adorm cu teamă, de fiecare dată,
Pentru că nu ştiu
La ce să renunț.
Nu ştiu să înot,
Nici să aleg,
Nici să arunc.
Pot să duc bagaje grele,
Să mă scufund,
Să mă trezesc,
Să o iau de la capăt,
Fără să renunț la nimic.
Ca Sisif,
Cu o valiză de visuri
Cât o stâncă.