Nu-s arme nici pentru trădare,
Nici pentru lipsa de cuvânt.
Nu toți văd astfel ce ne este
Iubit, neprețuit ori sfânt.
Nu poți lupta pentru tandrețe,
Nici dragostea n-o poți sili.
Le ai ori nu pe amândouă,
Iar, dacă da, le vei simți.
Nu vei primi cu-a ta măsură
Nici ce oferi, nici ce promiți.
Orice cântar e strâmb când schimbă
Ceea ce dați pe ce primiți.
Poți aştepta, dar nu pretinde,
Poți spune, fără a striga,
Poți suferi, fără pedeapsa
Celor ce sunt durerea ta.
Nu-i totul drept, dar nu contează.
Poți înțelege, poți ierta,
Cât să n-aduni în suflet zgură,
Să nu-ți întuneci liniştea.
Nu-ți vinde ieftin fericirea,
Nu cumpăra iluzii mici,
Iar când te minți, fă-o cu artă!
Nu-i poezie printre frici.
Nimic nu-i fără sens, chiar dacă
Ne scapă rostul uneori.
Din rană creștem, trupul uită,
Iar lacrimile udă flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu