Cântecul inimii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De când îmi pun versurile
Pe muzica ta
Viața îmi e poezie
Iar tu îi eşti refren.
Îmi cântă sufletul
Ori îmi plânge
Pe portativul sufletului tău.
E suficient să schimbi o notă
Ca poezia mea să râdă
Sau să lăcrimeze
Iar fericirea stă în vârful baghetei
Cu care dirijezi.
Dar ce dorință mai mare pentru o poezie
Decât sa devină cântec?
Fii muzica versurilor mele!
Rămâi refren!