Grecia - eterna mea vacanță

Fiecare avem un profil personal de vacanță.

Pentru vacanțele la mare, eu prefer de ani buni Grecia. Am fost până acum în Creta, Rhodos, Corfu, Naxos, Paros, Zakynthos, Kos, dar am vizitat și Santorini, Mikonos și împrejurimile Atenei. Pot spune că sunt destul de familiarizată cu țara asta, am ajuns chiar să o iubesc, poate de aceea și am tentația de a reveni an de an, după ce am încercat și Croația, Spania (Costa del Sol), Franța (Cannes și Montpellier) și Italia (Sardinia și Sicilia). Nu mi-au placut la fel de mult.

Locuri frumoase sunt peste tot, aici nu e niciun dubiu. Alte “ingrediente” sunt cele care fac diferența și merg sau nu la suflet.

Sigur că pentru fiecare contează alte lucruri. Pentru unii confortul, pentru alții costul, doza de noutate, potențialul cultural, accesibilitatea cu mașina personală, gradul de satisfacție privind raportul dintre ce dai și cât face etc. Probabil că am omis multe aspecte, dar cum nu fac pledoarii, nu cred că are importanță.

Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, pentru că fiecare își dorește altceva de la viață. Din motivul ăsta eu nu fac niciodată recomandări. De niciun fel. Dacă ceva mi-a plăcut mie, nu va plăcea și altora în aceeași măsura. Ba poate chiar va fi o mare dezamăgire. Cu oricâtă bună credință ai recomanda ceva, nu o poți face decât din perspectiva propriilor tale gusturi și preferințe.

De ce îmi place mie Grecia?

1. Marea e minunată oriunde. E marea perfectă, albastră, curată, mătăsoasă, agitată doar cât să fie vie. Vederea este alta. În general, nu privești doar o linie a orizontului, oricât de frumoasă ar fi, ci una ușor accidentată de insule, insulițe, golfuri, stânci… Nu o voi compara cu Marea Neagra, ca să nu rănesc vreun sentiment. Marea Neagră e marea noastră, dar nu e la fel.

2. Plajele sunt frumoase cam peste tot. Au o sălbăticie doar ușor îmblânzită, sunt curate, în general amenajate doar atât cât să nu fii nevoit să umbli cu umbrela în spinare sau să-ți fiarbă creierul la soare, să poți să stai comod pe un șezlong, fără să te încingi pe nisip. Și fără să te stresezi cu vecinii care îți miros… crema de plajă. Nicăieri nu sunt înghesuite atât de indecent și de incomod ca la noi. Costul închirierii variază, dar aș putea face pariu că e mai mic decât la Mamaia. Au parcări comode, în vecinătate. Au taverne decente, în vecinătate. Nu am trăit direct sau indirect nicio experiență de furt. De niciun fel. Cel puțin în insule, poate în Grecia continentală se mai întâmplă, ca e mai ușor… contaminabilă. Nu se prea face topless (nu sunt neapărat contra, dar nici pentru, acolo unde pe plajă sunt oameni de toate vârstele, unii mai sensibili sau mai pudici, alții cu copii…), nu se mănâncă sau bea în neștire pe prosop, nu se grohăie, râgâie, rade zgomotos… Acolo unde este muzica, ea este aleasă cumva pentru a satisface toate gusturile, e plăcută, neutră, relaxantă. Însă, în general, nu se aude decât marea.

3. Tavernele îmi merg la suflet. Sunt, mai toate, ținute de familii care muncesc pe brânci de dimineață până seara. Nu au nimic extravagant, dimpotrivă, însa am ajuns sa iubesc nuanțele de albastru regăsite în mai toate piesele de decor, scaunele tipice cu șezut din rafie, fața de masa din hârtie de unică folosință cu harta insulei în care te afli, prinsă cu clipsuri ca să nu o ia vântul, acel vânt care îți răscolește părul și șervețelele cât mănânci, felurile de mâncare complet nespectaculoase, însă gustoase și de la care NICIODATĂ nu m-a durut burta. Nu spun de mai rău. Poți să mergi să mănânci cu picioarele încă murdare de nisip, toaletele sunt mereu curate și nu trebuie să umbli cu hârtia igienică la purtător. De prețuri, nu știu ce să spun. Depinde ce mănânci, depinde unde. Dar extrem de rar am avut sentimentul că am plătit mai mult decât făcea.

4. Cu cazarea nu prea am avut experiențe nefericite. Sigur că uneori am nimerit mai bine, alteori mai puțin bine. Întotdeauna ne-am organizat singuri vacanțele și nu am stat niciodată la hotel. Grecia oferă acel gen de cazare care mie mi se pare mai comod, cu mini-garsoniere sau apartamente care au și bucătărie utilată. Când copiii erau mici, era perfect. Acum mi se pare în continuare la fel, pentru că poți să îți organizezi programul cum vrei. Să te trezești când vrei, să faci “self-catering”, dacă vrei sau îți este mai convenabil financiar, să îți bei cafeaua pe terasa proprie, privind marea. Cum eu gătesc destul acasă, în afara micului dejun nu mă prea omor cu bucătăritul în vacanță. Însă apreciez confortul psihic al posibilității de a bucătări. Iar cei care au fost în Grecia știu cât de drăguți sunt proprietarii unor astfel de pensiuni. Primești ani la rand felicitări de Crăciun de la ei, te ajută cu orice le ceri, sunt veseli, prietenoși, condescendenți și, în general, corecți. Grecii nu te prea “trag in piept” pentru ca știu importanța creșterii și păstrării unei afaceri de familie. O înțeleg corect.

5. Magazinele și tavernele sunt deschise aproape în regim de permanență. Nu există ora decentă la care să vrei să mănânci sau să cumperi ceva și să nu ai de unde. Pentru că ești acolo în vacanță, iar ei înțeleg ideea de a-ți sta la dispoziție. Pe banii tăi. Dacă ați fost în Franța sau Italia știți ce înseamnă să vrei să mănânci de prânz la ora 15, de exemplu. Rămâi flămând. Sau să ai nevoie urgentă să cumperi ceva duminica. Mori. Eu nu vreau să mă stresez cu lucruri de astea în vacanță, că de aia platesc și sunt în vacanță. E singura perioadă în care îmi permit un ușor egoism.

6. Și ajung la oameni. Mie îmi plac grecii și mi se pare că ne seamănă destul de mult. Cunosc ideea cu lenea grecilor. Dar eu nu o vad așa. Eu am cunoscut în vacanțe doar greci muncitori. Care aleargă și transpiră de dimineața până seara în taverne, magazine, mici afaceri care oferă servicii turiștilor. Au marele avantaj că au clienții oarecum asigurați, însă nu te fac să te simți “whatever”. Am spus și mai sus: sunt prietenoși, respectuoși, amabili și suficient de corecți cât să nu îți strice vacanța. Sunt calzi și umani, cu micile lor defecte, iar eu iubesc asta la oameni.

7. Nu gust vacanțele all inclusive, deși pare să prindă teren și în Grecia ideea aceasta și sufoca micile afaceri. Mie imi place încă să am o oarecare intimitate în vacanță, să nu văd zilnic aceleași figuri și locuri, să pot mânca în fiecare zi în altă parte, să merg la o altă plajă, să pot vedea și alte zone decât arealul hotelului unde sunt cazată, oricât de “superior” ar fi el. De gustibus.

Sigur ca aș mai găsi argumente, dar am scris deja prea mult. Însă vacanța mea se apropie de sfârșit și mă cuprinde deja o ușoara nostalgie. Insulele grecești au devenit sufletul meu vara. Și fiindcă tot am mai citit o carte a lui Paler în vacanța asta, vă ofer un citat din ea, care ma reprezintă, ca aproape întotdeauna: “Într-un fel, vara m-a ajutat, probabil, să obțin prin simțuri ceea ce nu mi-a fost dat să am prin credință. N-a fost nevoie să aflu din cărți sau de la alții că sacrul există în natură.”  (25 august 2014)