Zâmbește, Ană, zorile se varsă!...
Ți-e zâmbetul condamnare și mântuire,
Zgârie-l pe chip și bate-l în cuie,
Atârnă-ți de stele colțurile gurii
Și nu lăsa nimic pământean să rupă legăturile!
Zâmbește, Ană! Zi nouă e astăzi,
Cea de ieri e departe,
Iar mâinele îți surâde complice.
Zâmbește, Ană! Ți-e zâmbetul punte
Către dorințe și către tine însăți.
Zorile se varsă și îneacă întunericul,
Soarele-l urcă pe cerul speranțelor nemărturisite.
Scaldă-te în lumină neîncepută,
Dansează desculță printre vise,
Zâmbește, Ană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu