Flacără s-a aprins
Din scânteia ciocnirii noastre
Trup de trup,
Suflet de suflet,
Dor de dor.
A strălucit fierbinte un timp.
La început cu văpaie dogoritoare,
Mai apoi cu flamă domoală,
Până a mistuit oxigenul
Iubirii celei tinere și verzi.
Au căzut apoi florile,
S-au uscat frunzele,
Ca de toamnă rău prevestitoare.
A rămas pâlpâind doar o flăcăruie
Ce tremura galbenă de frică.
A fost de ajuns o lacrimă
Și a stins-o...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu