Lapalisadă

Din degete încrucișate, strânse până la os,
Mi-am plăsmuit o amuletă
Și am atârnat de ea toate speranțele.
Ascunsă de descântece, am închis ochii,
În cel mai adânc somn al rațiunii,
Lăsând visele să danseze în jurul meu.
Ca ielele, smintite și despletite,
Cu tălpile însângerate de dans
S-au rotit nebunește până au amețit
Și s-au prăbușit peste mine
Cu trupuri grele, care m-au zdrobit.
Când m-am trezit totul era neschimbat,
Doar degetele mele frânte
Sloboziseră calea celui mai nemilos descântec:
Realitatea. Curată, sinceră, crudă,
Cu vraja ei implacabilă.
Străluceau limpezi toate evidențele
Umplându-mi de lacrimi ochii încă mijiți de somn.