Nu știu să iubesc decât în culori.
Uneori roșu,
Alteori verde,
Câteodată violet...
Iubirea mea nu e niciodată albă
Sau neagră
Și nici măcar gri.
Iubirea mea are carne
Și culoare.
Nu cunoaște păcat, nici virtute,
Nici nu vrea să le-mpace.
Iubirea mea mă arde,
Mă strânge, mă doare,
Mă tulbură, mă împlinește...
Când eu iubesc roșu,
Fii tu verde.
Când eu iubesc violet,
Rămâi tu galben.
Ne putem iubi și în albastru și portocaliu,
Sau putem fi amândoi roșii
Sau verzi sau albaștri...
Dar nu pentru multă vreme,
Să nu obosim!
Eu nu știu să iubesc decât în culori!
ROSU: culoarea lui Cupidon si a diavolui,a dragostei patimase,a seductiei si violentei,a sangelui si a focului. VERDE: viata,vigoare,natura primavara,tinerete,renastere,aer,pamant. VIOLET: mister,intelepciune,nobilitate,regalitate,mandrie,delicatete,invidie,senzualitate.
RăspundețiȘtergereRecunosc, am scris poezia mai mult intuitiv, fără a cunoaște simbolistica exactă a culorilor, însă poate ajuta la descifrarea mesajului poetic, mă gândesc... Mulțumesc frumos! :)
Ștergere