Blestem

Mi-ai luat iubirea și-am rămas nebună,
La tine-mi fuge gândul ne-ncetat.
Nu văd, n-aud, nu știu nimic a face,
Aș fi în stare să comit păcat.

Urăsc tot ce-mi aduce-n minte
Sărut, parfum, îmbrățișare-a ta.
Îmi vine carnea să o rup de oase,
Aș face moarte doar să pot uita.

Și glasul tău răsună crud în mine,
Ecouri face, zgâriind barbar,
Iar noaptea nu-mi aduce nici ea pace.
Cum să te smulg din suflet n-am habar.

Durere, lacrimi și nesomn și vaiet,
Din om neom mă fac, nu pot așa!
Blestem s-arunc pe tine-mi stă pe buze,
Să simți și tu tortura, cazna mea!

Să-ți fie dor, să ardă, să te stingă
Și bântuit pe veci să fii de NOI!
Să mori tânjind după a mea iubire
Și să mă cauți și-n lumea de apoi!