Vis orb

Brațe-ntinse nu se-ajung, 

Ochi se caută orb sub soare, 

Întâlniri nu au noroc 

Nici măcar de-o întâmplare. 

Depărtări desfac perfid 

Visul cald țesut în noapte, 

Iar iubirile se-ascund

Dezbrăcate printre șoapte. 

Mângâieri se amăgesc 

Cu imagini pe ecrane,

Rugi fierbinți de dor mocnit 

Le preschimbă în icoane. 

Glasuri tainice prefac 

Lungi distanțe în atingeri, 

Iar timpanele zvâcnesc 

Ca de cântul unor îngeri. 

Între două jumătăți

Bate-o inimă întreagă 

Și peste oricâte lumi

Într-un singur trup le leagă.