Seară după seară
Îmi dezleg în gând
Tâmplele de vrajă,
Trupul de pământ.
Mă descânt de-amarul
Dor neroditor,
De durere stearpă,
Vis înșelător,
Umbră fără carne,
Ce-a uitat să moară,
Ca să nu-i dau voie
Iarăși să mă doară.
Apoi, primenită,
Împăcată, vie,
Mă așez cu fața
Spre ce-o fi să-mi fie.
N-am ucis în mine
Niciun gând de zbor -
Cât respir pot încă
Să mă înfior,
Să tresar, s-adulmec,
Să îmi fie dor,
Să îmi spintec frica,
Să refuz să mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu