O moarte anunțată

Eu nu regret privind în urmă 

Nimic din ce mi s-a-ntâmplat:

Nici c-am iubit fără măsură, 

Până când am îngenuncheat,

Nici c-am visat fără speranță

Sau că am dat fără să cer, 

Am plâns iertând mereu, prea multe,

Și m-am drogat cu efemer, 

Că m-am zidit de bună voie 

În roz castele de nisip, 

Ori că m-am îngropat de vie, 

Tăcând, când aș fi vrut să țip, 

Că mi-am dorit, nefiind dorită, 

Și-am așteptat la nesfârșit, 

Că am uitat cât mă duruse

Și-am sărutat ce m-a rănit. 

De m-aș mai fi născut o dată, 

Aș fi murit la loc zâmbind, 

De-aș fi răscumpărat cu asta 

Plecarea grea pe un venind. 

Le-aș face iar la loc pe toate, 

Legată-n lanțuri aș zbura, 

Nimic nu mi-ar fi imposibil, 

Dar tot nimic nu s-ar schimba. 

Regret doar că atâta suflet, 

Atâta timp, atât efort, 

S-au prăpădit născând în chinuri 

Un viitor ce era mort.