M-am îngropat atât de adânc în mine
Încât oamenii pășesc peste sufletul meu
Ca pe o alee de parc
Am demontat oricum toate băncile
Fiindcă prea mulți poposeau la umbră
Și îmi rupeau florile.
Oamenii cred că toate au un preț
Și nu mai știu să îngenuncheze
Pentru a mulțumi
Și nu mai știu să îngrijească
Pentru a culege
Lumea toată e un supermarket.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu