De multă
vreme mă gândesc să scriu ceva în legătură cu bunele maniere pe Facebook. Am
tot ezitat pentru că, evident, e posibil ca multă lume să se simtă lezată. Eu
evit (sau mă străduiesc să evit) întotdeauna să dau un aer moralizator părerilor sau
postărilor mele, de orice fel.
Ziua de ieri și zilele care vor urma, probabil, m-au
revoltat însă undeva dincolo de limita suportabilității. Așa că leg articolul
despre bunele maniere pe Facebook de manifestările virtuale legate de alegerile
prezidențiale.
În primul rând, făcând puțin research când m-am gândit inițial la temă, am constatat că și eu nesocoteam anumite reguli, pentru simplul
motiv că nu mă gândisem serios la posibilitatea ca anumite manifestări ale mele
în spațiul virtual să încalce bunele maniere, scrise sau nescrise. Devenind
conștientă de acest lucru, mi-am modificat stilul și abordarea de ceva vreme,
nu știu dacă într-un mod vizibil pentru toată lumea, dar pentru mine, în mod
cert. Așa că sper sincer ca nimeni să nu se simtă ofensat. Nu asta este
intenția. Fiecare trage sau nu niște concluzii pentru sine.
Trec rapid peste regulile care se referă la "tăguirea" (etichetarea) persoanelor
doar după obținerea acordului lor în acest sens, la postarea de imagini sau
mesaje pe paginile altora cu aceeași condiție, la răspunsul la comentarii (în
sensul că e civilizat să răspunzi cumva atunci când cineva comentează la o
postare a ta, fie și doar printr-un simplu like de confirmare a faptului că ai
observat că există, dacă nu prin două cuvinte legate într-o propoziție), la evitarea expunerii unor informații personale altfel
decât prin mesaje private, la evitarea comentariilor inutile, nepoliticoase,
inoportune sau care intervin în discuțiile care nu ne privesc, la evitarea
furtului intelectual atât de răspândit, prin preluarea cu “share” a postărilor altor persoane sau
pagini de Facebook și nu prin copierea imaginii sau a textului fără citarea
sursei, la faptul că fiecare are libertatea de a intra sau nu în anumite grupuri, ca atare e necesar acceptul său anterior adăugării...
Pagina
de Facebook este o combinație foarte delicată
între privat și public. Spațiul virtual este, în esență, un spațiu
public, asta însemnând că ar trebui evitate toate manifestările de expunere
personală lipsite de decență. Cu alte cuvinte, ceea ce nu ai face într-o piață în plină
zi, cu zeci sau sute de oameni în jur, ar cam fi de evitat și pe wall-ul
personal. Pentru că riști să-i deranjezi pe alții, cu care, vrând-nevrând, împarți
acest spațiu. Am spus wall-ul personal. Da, peretele fiecăruia este un spațiu de
care el poate dispune după bunul plac. Cu mențiunea că tot ceea ce face, spune, adică postează acolo ar trebui să țină cont de faptul că nimic nu rămâne
personal, atâta timp cât și alții au acces, chiar și dacă nu doresc neapărat.
Aici intervin mai multe probleme. Să reamintesc faptul că
drepturile fiecăruia încep acolo unde se termină drepturile celorlalți? Altfel
spus, nu poți abuza de dreptul tău de a-ți folosi după bunul plac peretele,
atâta timp cât parcurgerea obligatorie prin scrolling de către ceilalți le consumă
acestora timp (cu atât mai mult timp cu cât ai mai multe postări) și le poate nesocoti
cumva pudoarea, sensibilitatea sau dreptul de a avea alte păreri. Dacă te rezumi la a avea o poziție e una,
dacă începi să îi desconsideri manifest pe cei care au o altă părere decât a
ta, e deja altceva. Dacă ai 2, 3, 5 postări pe zi e una, dacă ai zeci, e
altceva. Fiecare dintre noi are de la câteva zeci, la câteva sute de prieteni.
A-i obliga pe ceilalți să parcurgă atâtea schimbări de status-uri în fiecare zi
înseamnă a le consuma timpul. Sau a-i indispune ori jigni prin conținutul lor. Sigur că ei pot alege să nu o
facă, dar e destul de greu...
Asta s-a întâmplat ieri. De la îndemnuri de toate
felurile, simpatii politice la fel de variate și certificări diverse ale
calității de bun cetățean, s-a ajuns la jigniri la adresa celor care înțeleseseră
să-și manifeste altfel decât majoritatea drepturile, care aveau alte convingeri
politice sau care considerau că în decembrie ’89 nu am câștigat “dreptul la vot”, ci dreptul de a fi liberi să credem, să ne
dorim, să ne exprimăm, să ne exercităm drepturile așa cum considerăm, conform
cu propriile noastre convingeri și principii. Dreptul la libertate și
individualitate. Dreptul de a fi indivizi și nu turmă.
M-am gândit îndelung cum să procedez, eu nemergând până
la urmă la vot ieri, din motive pe care nu mă mai văd obligată să le explic
altora, cum să procedez cu cei care au avut poziții de tipul “rușine să le fie celor care nu au mers la vot!”
Să îi scot din lista de prieteni? Pe ei și pe cei care au avut postări după
postări cu unic subiect, obligându-i pe ceilalți să își consume minute și ore întregi
parcurgându-le forțat? Pe cei care îi considerau proști sau iresponsabili pe
cei care aveau alte convingeri? Le las lor libertatea de a o face, de a mă elimina ca pe un "element periculos", ca urmare a acestui articol.
Eu am decis să sacrific dreptul meu de a accesa Facebook-ul o perioadă, până
trece isteria asta. Pentru că alții abuzează de dreptul lor într-un mod care
îmi provoacă un maxim disconfort. O perioadă voi evita să mai intru sau voi
intra strict pe paginile acelor prieteni care au dat dovadă de decență și de
măsură. Și de respect la adresa mea și a celorlalți. Doar că și asta îmi va
consuma mult mai mult timp. Deci până la urmă, eu sunt în pierdere.
Trăim în
societate. Asta înseamnă că trebuie să învățăm să trăim unii cu alții, respectându-ne
reciproc drepturile și convingerile. Nimeni nu deține adevărul absolut, nimeni
nu are garanția că ceea ce gândește, crede, spune sau face este just și că
rezultatul acțiunilor sau inacțiunilor sale este unul bun, pentru el sau pentru
alții. Nu putem decât să ne înarmăm cu toate armele necesare pentru a încerca
să luăm cele mai bune decizii, cu bună credință și respectându-i pe ceilalți,
care au exact aceleași drepturi ca și noi. Când vom înceta să ne manifestăm ca
Marea Adunare Națională și să-i judecăm pe cei care nu se conformează tiparelor
pe care le considerăm noi corecte sau pe care alții ni le impun la nivel subliminal pentru a ne manevra, vom face un mare pas spre normalitate.
Ieri am
fost extrem de dezamăgită. Pentru că am inclusiv acest drept. Cum și alții au dreptul de a se simți dezamăgiți de mine.
