Dacă m-ai pierde-n lumea asta
Și m-ai găsi în Metavers,
Nu aș avea nici gust, nici farmec,
Aș fi doar un sistem dispers.
O dâră risipită-n sânge
Dintr-un parfum amețitor,
Doi ochi orfani, fără privire,
Pe-un chip prea asemănător.
O amăgire luminoasă
Într-un contur familiar,
Ce poartă atârnat pe buze
Un zâmbet desenat bizar.
Ai întreba ceva ce nu știm
Decât noi doi și-ai aștepta
Să vezi cum sună vocea clonei
Și de-ți tresare inima.
Dup-un răspuns fără poveste,
Dezamăgit de glasul său,
Ți-ai încerca ultima șansă:
Să-i simți în păr mirosul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu