Trecutul de m-ar căuta,
Să-mi prevestească viitorul,
Nici nu m-ar recunoaște azi,
Nici nu mi-ar întrerupe zborul.
Am pene noi, neîngerești,
Pe aripile vechi de ceară,
Și chiar când cad și mă zdrobesc,
Am învățat să nu mă doară.
Căci știu acum să mă lipesc
Cu lut și să îl ard în soare,
Să torn în mine calde ploi
Și să mă vărs apoi în mare.
Prezentul de m-ar căuta,
Ar face bine să descalțe
La mine-n prag tot greul sterp
Al zgurii, ca să se înalțe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu