Reteță pentru fericire

Fericirea se măsoară-n clipe,
De ştii să le furi fără-a fi prins,
De la timp, şi să le-ascunzi de alții,
Până să fii chiar de el învins.

Fericirea costă, -ndatorează,
Uneori plătind-o alții-n loc,
Care, neștiind ce preț suportă,
Nu-şi cunosc nici propriul nenoroc.

Fericirea nu-i neprihănită,
Fiindcă nu cunoaşte vreun regret
Şi se-ndestulează, egoistă,
Vânzând suflete la amanet.

Şi adesea-n orb conflict cu viața,
Ripostând la nedreptatea-i grea,
Fericiți vor fi cei doar cei în stare
De a fi chiar mai nedrepți ca ea.

Visând pur-candid la fericire,
Cei lăsați pe-afară nu vor şti
Că au şanse mici să o cunoască
Cu prea păgubosul fel naiv de-a fi.

Când vor înțelege prea târziul,
Orice tren va fi de mult plecat
Şi-n zadar vor pune întrebarea
Dacă fericirea-i un păcat.