La cules

Îmi pun părul pe virgule
Și-mi agăț linii de dialog la urechi,
Port semnul mirării la gât,
Brățări de paranteze rotunde
Și parfum de semne de întrebare.
Centura mi-e cusută punct cu punct
Și am un coș cu cratime,
Pe care le presar ca să nu uit drumul
În pădurea de cuvinte prin care mă plimb
Când ies la cules poezii.
Le vând apoi pe ghilimele
La talciocul sufletelor.
Poeziile cresc pe toate drumurile,
Dar lumea n-are răbdare să le culeagă,
Mai ales că uneori au spini.
Preferă să le ia de la vânzători ca mine,
Gata spălate și curățate,
Pentru o salată sănătoasă
De emoții.