S-a făcut târziu și e atâta noapte
Încât toate speranțele sunt negre
Îmi socoteşti defectele cu un abac
Ca să nu aplici vreo formulă care să mă includă
Îți corectez cu roșu greşelile de scriere
Din limba pe care cândva o vorbeam împreună
Fiindcă nu mai pricep nimic
Din cuvintele pe care le spui
Deși le înțeleg perfect pe cele nerostite
Când mă întâlnești prin gânduri
Te prefaci că nu mă vezi și schimbi trotuarul
De frică să nu-ți cer înapoi datoria
Dar n-am pretins niciodată dobândă pe suflet
Sunt atât de inabilă la afaceri
Mereu am dat faliment sentimental
Ce mai contează încă unul?
E doar o amintire zgâriată pe scoarța timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu