Sfârșit

Simțeam rece-n oase, pândind, despărțirea -

O gheară smulgând fără milă iubirea.

Muri strivit visul, de-așa greutate,

Lumina l-a stins, ca o fatalitate.

Se-așterne durerea, tăcută, dar vie - 

Nu vom ști nicicând ce-ar fi fost să fie.

De-au fost doar iluzii, azi mor, deopotrivă, 

Iar inima-ngheață, ținută captivă.

Și doare în suflet, în spirit, în carne - 

Nimic realitatea n-o poate răstoarne. 

Se-aprind amintiri, stele îndepărtate,

Ard ca o candelă, spre-a nu fi uitate.

Privesc în oglindă o necunoscută - 

Ieri bea fericire, azi soarbe cucută.
Și nu e vreun chip să întoarcem povestea,

Doar sufletul meu încă luptă cu vestea.