Mă vei uita

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mă vei uita, și-atunci nimic din mine

Nu va mai fi așa cum îl știai,

În ochi îți voi redeveni străină 

Și viață nu vei mai putea să-mi dai.

Uitarea ta va frânge tot prezentul

Și cruce îl va pune pe trecut,

Ca pe mormântul vechi, săpat în grabă,

Al unui biet soldat necunoscut.

Și nimeni nu va pune flori pe criptă,

Căci nu va ști ce zace îngropat

Sub piatra grea și rece, năpădită 

De buruiana dorului uitat.

Mă vei uita, și cu durerea asta

Încerc să-nvăț să mai trăiesc o zi,

Uitând și eu că, peste tot și toate,

Ai fost întregul rost al meu de-a fi.

Mă vei uita, iar eu nu am putere 

Să-mpiedic ce se-ntâmplă fără sens:

Iubirea eșuată-n realitatea

Ce sapă-n mine un cavou imens.