O pasăre rănită
Bate cu aripa frântă
Aerul rece.
Zbaterea penelor
Îl încălzește
Din când în când
Iar
Curentul cald
O poartă pentru scurtă vreme
În plutiri fără țintă
Deasupra lumii.
Privită de sus
Lumea pare frumoasă
Și nu i se vede
Capătul.
Privită de jos
Pasărea pare liberă
Și nu i se vede
Infirmitatea.
Iluzia zborului
Anesteziază temporar
Durerea aripii
Dar vântul rece
Restabilește crud
Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu