Transcendent

Iubește-mă, până omorâm moartea
Și strivim tristețile sub trupuri!
Până uităm
Cât de trecători suntem
Prin lumea asta, trecătoare și ea,
Câte dureri ascund cei ce se trec alături de noi
Și cât de lipsit de sens e totul,
În afară de îmbrățișarea noastră caldă
Și de clipa care se scurge
Prin picătura de pe tâmplele ce zvâcnesc una lângă alta,
Sângele fierbând sub pielea umedă
Și respirația ce ne arde buzele.
Se scurge,
În ciuda încleștării degetelor
Cu care încercăm să o ținem în loc.
Clipa asta e moneda noastră de trecere
Peste moarte.