Ce fel de Ană îți sunt,
Dacă dimineața ai mereu de reparat
Ceea ce dărâm eu noaptea?
Ce fel de Manole îmi ești,
Dacă, în loc să mă zidești,
Mă reconstruiești zi de zi?
Ce fel de biserică îmi ridici în suflet?
Ce credință îți dă atâta putere?
Ce iubire îți dă atâta răbdare?
Blândețea ta mă îngenunchează...
Am ajuns să-mi doresc zidul,
Doar ca să-ți desăvârșesc lucrarea
Și să te știu fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu