Am dat...

Am dat atâta suflet cât să-mi rămână numai

De-o unică suflare, să trag aer în piept,

Să prelungesc măcar cu încă-o clipă viața,

Cât timp pe tine, totuși, continui să te-aștept.

 

Am dat atâtea lacrimi cât să-mi rămână numai

De plâns încă o noapte și, poate, și o zi,

Să-nece-n ele doruri, tristeți, neliniști, zbateri,

Cât timp pe tine, totuși, te-aștept încă să vii.

Am dat din trup căldură cât să rămână numai

Să-ți încălzească locul cel gol în patul meu,

Să nu-l afle urâtul, nici frigul și nici noaptea,

Cât timp nu-mi pot impune și te aștept mereu.

Am dat în scris cuvinte cât să-mi rămână numai

Să-ți spun când vii: "Iubire, ce mult te-am așteptat!"

Apoi să tac, cu gura închisă-n sărutare

De gura ta fierbinte, croită a păcat.

Am dat din mine-atâta cât să rămân aceeași,

De vei veni vreodată cu gândul de a sta,

Dar știu c-aștept zadarnic și-i totul nebunie,

Nimic nu e aievea, ci doar în mintea mea.

Totuși mai stau o noapte, mai stau poate și mâine,

Cu ochii prinși în zare, sperând că o s-apari.

Și-s tot mai stinse toate și dor și-și plâng tristețea,

Picuri de moarte-mi curg prin inimă, amari.