Nerobit,
Ești la fel
Ca toți ceilalți;
Neiubită,
Sunt doar una
Printre altele:
Cioburi de oglindă
Într-un Babel absurd.
Desperecheate,
Tăcerile trag
Cu gloanțe oarbe.
Din văzduh
Cad pene de înger.
Nerobit,
Ești la fel
Ca toți ceilalți;
Neiubită,
Sunt doar una
Printre altele:
Cioburi de oglindă
Într-un Babel absurd.
Desperecheate,
Tăcerile trag
Cu gloanțe oarbe.
Din văzduh
Cad pene de înger.
Sunt mai-mult-ca-perfectă
Ești ideal-imperfect
Abuzez de adjective compuse
Și precizez insistent
Că mi-am agățat lumea
La tine-n cui
Înfig unghiile adânc
Ca să-ți smulg sufletul
Și să mi-l întind pe pâine
O icoană plânge
A Minune
De dragul tău
Știu alchimia amorului:
Fac poezie din fizică-chimie
Și ascund leacul tinereții veșnice
În propoziții complicate
Cu subiect și predicat.
Rugi păgâne se înalță
În dangăte de clopot
Când carnea arde pe ruguri.
Despărțiți de-aceeași viață
Și uniți de-același cer
Ne găsim din vreme-n vreme
Prin neantul efemer.
Neclintită sunt în tine -
Nu mor, nu îmbătrânesc -
Inversul criogeniei
Mă conservă nefiresc.
Poate că tot neajunsul
Are-acest efect ciudat
De-a mă ține veșnic vie
Și pe tine minunat.
Minunat de tot ce-ți pare
Că arăt sau că ascund,
Minunat pentru curajul
De-a iubi-n zadar, profund.
Pot fi și calm, cum sunt și furtună,
Pot fi ocean, cum sunt și pârâu,
Curg, stau, revărs, adesea mă-ntunec,
Sunt iar lumină și mă țin în frâu.
Bate în mine un vânt de schimbare,
Ninge apoi un troian imobil,
Bântui în zbor depărtări fără margini,
Mă bat în cuie pe țărmul stabil.
Mângâi, rănesc, mă sugrum și mă apăr,
Vreau să nu-mi pese, nu pot să mă schimb,
Mă dor dureri ce nu-s toate-ale mele,
Mi-s prinse-n carne, le port ca un nimb.
Caut ceva ce prea rar mă găsește,
Doar ca să plece din nou prea curând,
Un sarcofag de speranțe naive
Se-ascunde în piramida din gând.