Eu nu regret privind în urmă
Nimic din ce mi s-a-ntâmplat:
Nici c-am iubit fără măsură,
Până când am îngenuncheat,
Nici c-am visat fără speranță
Sau că am dat fără să cer,
Am plâns iertând mereu, prea multe,
Și m-am drogat cu efemer,
Că m-am zidit de bună voie
În roz castele de nisip,
Ori că m-am îngropat de vie,
Tăcând, când aș fi vrut să țip,
Că mi-am dorit, nefiind dorită,
Și-am așteptat la nesfârșit,
Că am uitat cât mă duruse
Și-am sărutat ce m-a rănit.
De m-aș mai fi născut o dată,
Aș fi murit la loc zâmbind,
De-aș fi răscumpărat cu asta
Plecarea grea pe un venind.
Le-aș face iar la loc pe toate,
Legată-n lanțuri aș zbura,
Nimic nu mi-ar fi imposibil,
Dar tot nimic nu s-ar schimba.
Regret doar că atâta suflet,
Atâta timp, atât efort,
S-au prăpădit născând în chinuri
Un viitor ce era mort.
