Iarmarocul de visuri

Negustori de himere
Au deschis iarmaroc
Stivuind pe tarabe
Promisiuni de noroc,
De iubire ca-n filme
Și de nemaivăzut,

Ce dezleagă prezentul
De meschinul trecut.
Vând minciuni cu-amănuntul
Și iluzii la vrac,
La cântar - amăgire,
Iar de ești prea sărac

Dau și pe datorie,
De-ți lași sufletul gaj.
Chiar și droguri ușoare,
Fără risc de sevraj,
Se găsesc la vânzare,
Nu-i nimic interzis.

Într-un colț, la intrare,
Unde mare e scris:
"Primiți orice speranță,
Voi, ce intrați aici!"
Se vând măști și costume -
Antidot pentru frici.

Anonim, fără teamă
Poți să cumperi orice,
Să-ți permiți chiar și luxul
Unor retorice
Întrebări despre sensul
De-a te face client.

Hai la târgul de visuri -
Cel mai bun tratament
Pentru anestezia
Chinului conștient!
Iei un vis și îți trece,
Dar rămâi tot pacient...

Reconstrucție

Poate vă întrebați
Unde am dispărut
Unde sunt
Eu
Cea veche...

Nu ați aflat vestea?
Am murit
M-am prăbușit
Din cer
Și m-am frânt
Zburasem prea sus
Cu aripi de ceară...

Acum renasc încet
Din amintiri cu mine
Cea din viitor.

Povestea unei Ane

Stă o Ană, și e vie,
La inimă-n temelie,
Poate lua oricare formă,
Ca o apă,
Se transformă
Fără să schimbe din suflet,
Din culoare și parfum,
Nu se pierde nicio clipă,
Rătăcind pe orice drum
De lumină:
Către stele, către sine,
Către dor,
Către file de poveste
Ce se scriu și apoi mor...
Se usucă și renaște,
Cade și se-nalță iar,
Zboară cu câte-o cometă
Și din foc se face jar,
Plouă în lacrimi sărate
Care marea o-ntregesc,
Se zidește în iubire
Și toți orbii o citesc,
Pipăind pe întuneric
Slova ei în relief,
Ce săpată e în piele
Și-are crustă de sidef.

Experiment

Nu poți păstra în viața ta
Pe cel care nu vrea să stea
Și nu poți fi de neclintit
Dacă nu ești sincer dorit.

Iubirea n-o poți aștepta
De la cine n-o poate da,
Nu poți plăti ceea ce vrei,
Poți doar primi, poți doar să iei,

Și nu poți oferi orice,
De altuia nu-i trebuie.
Nu poți forța nimic frumos,
Când undeva ești de prisos,

N-ai cum s-aștepți același dar,
Viețile n-au unic orar,
Oamenii nu-s croiți la fel
Și merg adesea-n paralel.

Când se ciocnesc, din accident,
Prin piele fac schimb de pigment,
Pot suferi chiar deformări,
De la căldură, schimb de stări.

Dar reversibil totul e,
Nimic prea mult nu stăruie -
Chiar cu exces de sentiment,
Viața e un experiment.

De-ți lasă sufletul intact,
A fost un imperfect contact,
Iar de ți-l rupe în bucăți,
Cu mare teamă-l mai arăți.

Malformație

Sufăr de o ciudată
Malformație a inimii
Par absolut normală
Dar respirația mea e
Inversată - întâi expir
Apoi inspir

Nici nu pot respira
În orice mediu
Doar în cele în care
Oglinzile nu se aburesc
Și nu cresc flori de gheață
Pe ferestre

De la o vreme am doar
Expirații ratate
Iar de atâta inspirat
Inima mi-a crescut
Ca cea a unui înotător
De performanță

Mă zbat însă pe uscat
Și tot aștept să mă adaptez
La viața oamenilor
Care respiră normal
Altminteri m-aș putea sufoca
De preaplin