Stă o Ană, și e vie,
La inimă-n temelie,
Poate lua oricare formă,
Ca o apă,
Se transformă
Fără să schimbe din suflet,
Din culoare și parfum,
Nu se pierde nicio clipă,
Rătăcind pe orice drum
De lumină:
Către stele, către sine,
Către dor,
Către file de poveste
Ce se scriu și apoi mor...
Se usucă și renaște,
Cade și se-nalță iar,
Zboară cu câte-o cometă
Și din foc se face jar,
Plouă în lacrimi sărate
Care marea o-ntregesc,
Se zidește în iubire
Și toți orbii o citesc,
Pipăind pe întuneric
Slova ei în relief,
Ce săpată e în piele
Și-are crustă de sidef.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu