Înviere

Ajung mereu prea târziu la medic
Când nu se mai poate face nimic
Mă privește cu compătimire
Și-mi spune că boala e prea avansată
Lucrurile s-au schimbat prea mult
În starea mea de sănătate
Iar medicina e neputincioasă
Singura soluție e să accept
Și să mor
Așa e înțelept.
Cu puțină credință
Învierea e posibilă
Dar numai după răstignire.
Așa că mi-am bătut în cuie tot trupul
Și m-am lăsat să sângerez
Încă puțin și mă voi vindeca
De moarte.

Captivitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îmi strecor degetele printre coaste
Să-mi caut inima, să o strâng
Până îşi reaminteşte să bată
Îmi prind tâmplele în pumni
Să-mi astâmpăr tropotul gândurilor
Ele nu uită nicio clipă
Zvâcnesc dureros
Ca o plagă nevindecată
Îmi acopăr gura cu o palmă
Ca să nu strig ce nu pot rosti
Şi ochii cu cealaltă
Ca să nu plâng ce nu pot schimba.
Sunt toate bine ferecate în mine
Şi viața mi-a ascuns cheia.

Risipire

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mă cauți cu ochii închişi
În chipuri străine şi trupuri goale
Şi nu-mi regăsești conturul
Oricât de apăsat ai strânge
Şi nu-mi recunoști parfumul
Oricât de adânc ai inspira
Şi nu-ți astâmperi setea
Oricât de prelung ai soarbe
Şi nu mă poți recompune
Oricâte piese ai combina
Sunt un puzzle fără rezolvare
O întrebare fără răspuns
O căutare fără sfârşit
O rană fără vindecare
Pentru că sunt întreagă
Sunt confirmare
Sunt deja găsită
Sunt leac
Sunt eu
Dar planurile mele
Au fost îngropate la zidire
Nu pot fi refăcută.
Iluzia dulce a viitorului
Se plătește cu amarul prezentului
Care rulează trecutul la matineu
Când nu servește nimănui.

Mutare într-o viață nouă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mi-am uitat câteva lucruri la tine
Trec să le iau la sfârșitul săptămânii
Când vei fi plecat.
Vreau să fac curățenie de primăvară
N-am apucat încă să mă instalez cu totul
În viața asta nouă în care m-am mutat
Și rafturile sunt atât de goale.
Să-mi lași cheia, să pot intra
Pe a mea am pierdut-o.
Promit să nu stau mult și să nu las dezordine
Nici nu vei simți că am fost pe acolo
Dar trebuie să-mi iau lucrurile
Pe care le-am uitat la tine:
Sufletul, amintirile și câteva speranțe
Care mi-au rămas mici.

Moartea poeziei

Mi-am pierdut poezia
Și de atunci scriu doar versuri
Mi s-au uscat cuvintele
Și de atunci le-au căzut florile
Mi-a stat inima
Și de atunci mi-au secat venele
Mi-au amuțit șoaptele
Și de atunci urlă tăcerea
Mi-au împietrit zilele
Și de atunci rătăcesc dorurile
Mi-a murit muzica
Și de atunci s-au frânt cântecele
Mi-am pierdut poezia
Și de atunci scriu doar versuri
Când se vor face zid
Mă vor închide
Pentru totdeauna.