Legitimă apărare

Sunt rescrisă într-un limbaj nou
Care mă face de neînțeles.
Lumea privește coperta
Caută ilustrațiile
Și pricepe cât poate.
Când ești prost tradusă
Și des trădată
Să faci jocuri de cuvinte
E o formă de protecție:
Poanta taie puntea.

Resemnare

Am înțeles târziu
Că nu trebuie să mergi
Până la capătul
Pământului
Al iubirii
Al disperării
Al fericirii
Pentru că vei ajunge
Prea obosită
Prea singură
Prea secătuită
Prea tristă.

Distanțele mari
Omoară bucuria
Călătoriei
Și oamenii se pierd
Pe drum.

Învățasem că orizontul
Nu poate fi atins
Dar nu cunoșteam
Resemnarea.

Acum știu că
Cei mai curajoși
Se opresc la timp.

Epuizarea nu e curaj
Ci boală.

Stare de alertă

În muzeul meu de gânduri
Am interzis accesul
Celor care vin cu mască
Nu e nevoie de declarație
Falsul se vede de la distanță
Nici de termometru
Căldura se citește în privire
Sufletele înghețate
Sunt mereu în carantină
Practic distanțarea
De cei care vor să mă atingă
Cu mâinile murdare
Și care cred că în viețile altora
Se poate intra cu program
De vizitare
Din această stare de alertă
Nu voi ieși niciodată.

Dreptul la uitare

Mi-am câștigat greu dreptul la uitare
Și dreptul de a nu mă mai durea,
După atâta veghe necurmată
La căpătâi, iubirii ce-mi murea.

I-am transplantat bucăți întregi de suflet,
Transfuzii nesfârșite m-au robit,
Dar n-am putut opri nici agonia,
Iar neputința m-a îmbolnăvit.

Priveam nemângâiată cum se stinge
Și nimeni nu o mai plângea de mult;
Mă tânguiam doar eu ca o nebună,
Fără putere să mă mai ascult.

Secătuită de atât zadarnic,
Mi-am smuls furtunul din adânc de piept
Și-am constatat că nu mai curge sânge:
Să plec mi s-a părut deodată drept.

Dansul ploii

Lame reci de iluzii
Mi-au arat sufletul
Bucată cu bucată.
Brazde adânci
Răsturnate spre cer
Scot încă aburi
Din rănile umede.
Arunc în ele semințe
Și le frământ în tălpi
Într-un dans smintit
De înduplecat ploaia:
Paparudă rudă,
Vino de mă udă!
Să crească speranțele
Până la cer
Ca un vrej fermecat
Să urc să culeg
Ce mi-e scris în stele.