... Și îmi spuneam că nu poți să mă uiți -
Prea lung și-adânc m-am revărsat în tine! -
Că între noi vor fi de-a pururi punți
De gând și dor prin timpul greu ce vine.
Prea lung și-adânc m-am revărsat în tine! -
Că între noi vor fi de-a pururi punți
De gând și dor prin timpul greu ce vine.
Și nu credeam că nu mă vei iubi,
Chiar dacă ne va fi murit iubirea,
Că vei lipsi din fiecare zi
Și nu-mi vei sprijini în ochi privirea.
Si îmi spuneam că nu mă poți schimba -
Prea potriviți eram în strălucire! -
Că voi simți mereu în vocea ta
Aceeași dulce-caldă-nvăluire.
Și nu credeam că toate au sfârșit,
Chiar dacă știu că el e scris în toate,
Că poți distruge tot ce ai zidit
Și pierde toate luptele purtate.
Și îmi spuneam că nu mai sunt ca noi -
Prea luminoși eram în întuneric! -
Și c-o așa poveste pentru doi
Ascunde un sens tainic, ezoteric.
Și n-am crezut și tot mereu mi-am spus
Că trebuie să cred în noi și-n tine...
De lângă mine, însă, azi ești dus
Și din trecut nimic, nicicând nu vine.
Prea frumos! Si da, se pare ca cele mai frumoase poezii de dragoste sunt triste :)
RăspundețiȘtergereIntraznesc o provocare: versuri care sa exprime doar bucuria, optimismul si iubirea impartasita :)
Cu drag si admiratie,
Ioana
Mulțumesc frumos! Deci ați citit articolul despre primul volum de versuri :) Acolo, poeziile mele erau mai puțin triste. Poate că spiritul lor va reveni cândva... Până atunci, nu pot scrie decât ceea ce se cere afară, oricât aș vrea să vă fac pe plac :) Vă mai aștept, cu drag!
Ștergere