Nu sunt autorul poeziilor mele -
Eu doar le dau viață,
După ce sunt seamănate în mine.
Nașterea e mereu provocată -
De o atingere, un dor, o strângere de inimă,
De tristețea nesfârșită sau
Fericirea absolută a unei clipe -
Iar chinurile facerii le suport fără să mă plâng,
Ca pe orice sfâșiere de suflet:
Dorurile-mi sunt șoptite, iar strigătele mute.
Nu sunt autorul poeziilor mele -
Ar trebui să le semnez cu numele tău...
Oricum, îmi e săpat în carne
Pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu